Istoria sarbatorii Pastelui

Pastele este cea mai importanta sarbatoare crestina a anului, pentru prima data fiind sarbatorit in jurul anului 1400 inainte de Hristos.

Desi multi sarbatoresc si astazi Pastele, pentru multi el nu mai are nimic de a face cu Dumnezeu, este doar un prilej de mancare si bautura.

Sarbatoarea Pastelui poate fi asociata cu primavara. Retrezirea naturii la viata simbolizeaza noua viata pe care crestinii au castigat-o prin crucificarea si Invierea lui Iisus. Pastele crestin este similar cu doua traditii antice: una evreiasca si alta pagana. Ambele traditii sarbatoresc Invierea, trezirea la viata.

Pastele crestin deriva din Pastele evreiesc, numit Pesach, cuvantul de origine al cuvantului Pasti.

Pentru prima data, Pastele a fost sarbatorit in jurul anului 1400 inainte de Hristos. In aceasta data, evreii au parasit Egiptul cu ajutorul lui Dumnezeu. Scriptura in cartea Exod (Iesirea) din Vechiul Testament ne ofera instructiunile date de Dumnezeu pentru sarbatorirea Pastilor in timpul lui Moise. Evreii din antichitate isi aminteau de faptul ca Dumnezeu i-a salvat din robia in care se aflau in Egipt.

Cu ocazia iesirii din Egipt, cand au sarbatorit pentru prima data Pastele, toti evreii trebuiau sa ia un miel si sa il sacrifice. Apoi, cu sangele mielului erau unse ramele de lemn ale usilor de la casele in care locuiau acestia. In noaptea aceea, ingerul mortii trimis de Dumnezeu a trecut prin Egipt si a omorat toti fiii intai nascuti ai egiptenilor in casele care nu aveau pe usa sangele mielului. In casele israelitilor, nu a murit nimeni, pentru ca acestia ascultasera porunca lui Dumnezeu si au pus sangele mielului pe usile lor. Sangele mielului oferea o garantie, un semn vizibil prin care credinciosii dadeau de inteles ca au luat in serios avertismentul lui Dumnezeu.

In ceea ce priveste crestinii, Dumnezeu a reinnoit legamantul facut cu israelitii, de data aceasta nu printr-un om, (Moise) ci prin Fiul Sau, Iisus Mesia. Legamantul cel nou nu mai este un legamant facut doar cu evreii, ci cu toate popoarele, care vor sa primeasca iertarea pacatelor prin jertfa lui Iisus Hristos. Legamantul cel vechi purta sigiliul sangelui unui miel care trebuia sacrificat de Pasti dupa instructiunile date de Dumnezeu.

La Cina cea de Taina, in noaptea cand a fost tradat, inainte de a fi prins si arestat, Domnul Iisus a instituit sarbatoarea Pastelui nou testamental, dupa porunca ce I-a fost data de Dumnezeu.

De Pasti se sarbatoreste Invierea lui Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu. Duminica - a treia zi dupa Scripturi- femeile purtatoare de mir au gasit mormantul gol. Mormantul era gol pentru ca Hristos Inviase. Impotriva lor, a tuturor, a celor care L-au acuzat si batjocorit de atunci si pana astazi, numit in deradere Regele Iudeilor, rege incoronat cu spini, rege al carui tron era o Cruce, parasit de ai Sai, pazit sub grea si rece lespede de piatra, Hristos a izbandit cea mai stralucita biruinta ce s-a vazut vreodata: biruinta asupra mortii si asupra rautatii omenesti. Aceasta biruinta a putut fi tagaduita, dar nu I-a putut fi smulsa niciodata.

Hristos a Inviat si a biruit, pentru El si pentru noi. Credem si biruim prin Moartea si Invierea lui Hristos, murim pentru a invia si inviem pentru a trai in veci cu Hristos. Prin suferinta si moarte ne bucuram de Inviere; prin Inviere ne bucuram si triumfam in triumful lui Hristos, ca triumf al nostru. El a murit pentru noi si a triumfat pentru noi. In Moartea Lui sta mantuirea noastra, in Invierea Lui sta biruinta noastra.

Alina T.

Obiceiuri si traditii

Obiceiurile şi credinţele legate de ouăle încondeiate sau înroşite sunt practic nelimitate ca semnificaţie şi varietate. În mentalitatea arhaică ouăle de Paşti sau cojile acestora pot aduce frumuseţe şi sănătate, belşug şi rod bogat, să lege şi să îndepărteze oameni, să grăbească căsătoria fetelor. Izvoarele istorice şi arheologice certe atestă cu multe secole înainte de Hristos obiceiul de a face cadou ouă colorate la marile sărbători sezoniere, în special la Anul Nou. Apariţia frecventa a oului, în special a oului colorat în ceremoniile antice de renovare a timpului, se bazează pe concepţiile lor cosmogonice care compară Universul cu oul generator de viaţă.
Prezent la toate popoarele antice imaginea arhetipală a oului a fost preluată ulterior de creştinism, oul colorat şi împodobit fiind simbolul Mântuitorului care părăseşte mormântul şi se întoarce la viaţă.
Referindu-se la semnificaţia oului de Paşti şi la legătura mistică cu natura, Mircea Eliade aprecia: ,,Pentru creştinismul arhaic Cosmosul participă la drama divină, ca întocmai după cum sufletul omului este însetat de mântuire, tot aşa şi natura întreagă geme şi suspină aşteptând Învierea”.
E de ajuns să se observe ceremonialul pascal pentru a înţelege cât de solidară e natura cu misterul cristologic, cu Răstignirea, cu moartea, cu Învierea. Natura întreagă renaşte triumfătoare prin Învierea lui Iisus.
După milenii de evoluţie a credinţelor şi ideilor religioase românii înroşesc şi încondeiază ouă primăvara la sărbătoarea centrală a calendarului festiv: Paştile. Înroşitul şi încondeiatul ouălor, meşteşuguri populare de un rar rafinament artistic, se îmbină cu numeroase credinţe şi obiceiuri precreştine.
Substitut al divinităţii primordiale, oul este înfrumuseţat prin vopsire şi încondeiere în săptămâna patimilor.
Pentru a juca rolul de substitut ritual al personajului sacru, oul este ales la miezul Părăsimilor, ziua de miercuri din mijlocul postului mare, este gătit în săptămâna patimilor pentru a fi ucis prin lovire violentă în cap şi mâncat sacramental în ziua de Paşti. Prin acest scenariu ritual, cei vechi credeau că timpul şi spaţiul înconjurător mor şi renasc împreună cu divinitatea adorată, an de an.
Din multiplele procedee tehnice astăzi se mai practică cel al scrierii cu ceară a motivelor decorative, cu ajutorul condeiului. Condeiul se realizează dintr-un beţişor plat la capătul căruia se fixează într-o măciulie de aţă sau cânepă un vârf ascuţit din tablă subţire de aramă.
Tehnica de încondeiere a ouălor sau împistrire cum se spune în zona Bran, este cea tradiţională cu menţiunea că astăzi pentru păstrarea lor pentru o perioadă cât mai lungă, ouăle sunt golite de conţinut prin găuri realizate cu acul la ambele capete şi prin suflare. Aceste găuri la sfârşitul operaţiunilor de încondeiere sunt astupate cu ceară.
Modelul se alege în funcţie de mărimea oului, apoi se scrie cu condeiul înmuiat în ceară caldă. Liniile trasate cu ceară rămân albe după introducerea oului în prima culoare, galbenă. În a doua fază, după uscare se completează oul cu alte motive desenate cu ceară, după care se introduce în culoarea roşie.
A treia fază este cea a completării modelului prin desenare şi introducere în culoarea neagră. După aplicarea ultimei culori, oul se aşează pe o plită încălzită pentru a se topi ceara cu care au fost desenate modelele.
Decorarea se caracterizează printr-o deosebită simetrie în compoziţia ornamentală în dispoziţia motivelor şi în raporturile dintre suprafeţele decorate şi cele lăsate albe. Din punct de vedere al ornamenticii ouăle împistrite reprezintă o unitate impresionantă de semne şi simboluri cu semnificaţii multiple.
La început ouăle se vopseau cu plante în galben, culoarea soarelui pe bolta cerului şi în roşu culoarea discului solar la răsărit şi apus. Astăzi culorile predominante sunt roşu, galben, alb pe fond negru. Ulterior ele au fost decorate cu chipul lui Hristos, cu motive geometrice specifice artei populare româneşti care respectă cele două principii fundamentale: simetria şi alternanţa.
Frecvent apare motivul solar sub forma unui disc cu sau fără raze, oul şi reprezentarea soarelui fiind în strânsă legătură cu străvechile sărbători ale echinocţiului de primăvara specifice civilizaţiilor agrare. În gama decorativă a acestora o pondere de seamă o deţine şi motivul ,,pomul vieţii”, reprezentat în varianta glastrei cu flori, a bradului sau a ramurii de brad. Motivul antropomorf apare fie central, fie în cadrul unor compoziţii în care sunt figurate şi motive zoomorfe, cum ar fi ciobanul cu oile. (Rodica Kronberger, etnograf)

Istoria Pastelui

Pastele este cea mai importanta sarbatoare crestina a anului. De Pasti se sarbatoreste Invierea lui Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu. Duminica - a treia zi dupa Scripturi- femeile purtatoare de mir au gasit mormantul gol. Mormantul era gol pentru ca Hristos Inviase. Impotriva lor, a tuturor, a celor care L-au acuzat si batjocorit de atunci si pana astazi, numit in deradere Regele Iudeilor, rege incoronat cu spini, rege al carui tron era o Cruce, parasit de ai Sai, pazit sub grea si rece lespede de piatra, Hristos a izbandit cea mai stralucita biruinta ce s-a vazut vreodata: biruinta asupra mortii si asupra rautatii omenesti. Aceasta biruinta a putut fi tagaduita, dar nu I-a putut fi smulsa niciodata.